despre arta si pictura in engleza
 
 
  • Agora Art Studio
  • Vara micilor pictori
  • Bazele desenului si culorii - initiere in pictura hobby
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
 
adulti pictura agora art studio

Despre arta, serios si in joaca!

 
Presa 
 

 

Vernisaj Alina Gherasim - Chipuri și Locuri
Data: 5 - 17 februarie 2015
 

 

 

Coperta revistei «Luceafărul»
Credite: Revista Luceafărul, noiembrie 2014
 

 

 

Onisim Colta
meeting point � arad biennial 2013
(fragment)
Sursa: Revista Arca
 

Pe 15 noiembrie 2013 s-a deschis la Arad a IV-a ediţie a Bienalei Internaţionale de Pictură, Sculptură, Grafică meeting point – arad biennial 2013. Această bienală este poate cea mai de amploare manifestare de această factură organizată în România. După stabilirea partenerilor prin contactele prealabile cu grupările artistice profesioniste din Pécs – Ungaria, Osijek – Croaţia şi Pilsen – Cehia s-a stabilit de fiecare dată agenda itinerării unei selecţii pentru galeriile şi muzeele respectivelor oraşe central europene.
De regulă manifestarea acoperă patru spaţii ample, Sala „Ovidiu Maitec" şi alte trei mai reduse ca dimensiune, apoi Sala Clio, toate aparţinând Muzeului de Artă din Arad, apoi galeria Delta (a Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Arad) şi spaţiile de la parter şi etaj ale Teatrului Clasic „Ioan Slavici".
Marin Gherasim (principalul laureat al primei ediţii) a expus o pânză ce face parte din seria sa de turnuri. Pe câmpul roşu stacojiu al fundalului se profila forma sintetic expresivă a turnului, semn/ simbol ascensional. Acesta este compus „în pagină" deliberat descentrat, plasat în stânga axei pătratului pânzei, pentru a crea acea benefică tensiune interioară compoziţiei, generată de contrastul dintre aşteptările percepţiei privitorului şi modul de configurare în câmpul compoziţional a motivului, cu „sectoarele" sale componente.
Turnul său este un semn puternic, cu trimiteri spre ideea de edificare şi elevaţie interioară, de aspiraţie spre absolut, până la urmă.
Alina Gherasim (menţionată pentru grafică la precedenta ediţie) a venit cu două admirabile lucrări în tehnică mixtă pe hârtie pornind de la două celebre portrete funerare de la Fayum realizate în encaustica.
Claritatea portretelor supradimensionate, printate la rezoluţia adecvată este tulburată de jocul fragmentelor colate de hârtie manuală preparată chiar de artistă, cu texturi şi transparenţe sensibil dozate şi atent cumpănite.
Aceste suprapuneri de transparenţe, stratificări, jocuri dintre „revelare" şi ocultare, dau tensiunea şi farmecul imaginilor Alinei Gherasim. 

 

 

“Grafica românească 2013” la Chişinău
(fragment)
Autor: Adrian-Silvan Ionescu
Sursa: Revista Limba romana Chisinau
 

La 13 februarie 2014, în fastuoasele galerii ale Muzeului Naţional de Artă al Moldovei din Chişinău s-a deschis expoziţia „Grafica românească 2013”, itinerată de la Bucureşti, prin strădaniile coordonatorului acestei manifestări anuale – prolificul, inspiratul, pasionatul şi dedicatul grafician Ioan Cuciurcă.
Pe simeze s-au alăturat 60 de artişti vizuali. Unii dintre ei sunt graficieni cu state vechi, alţii sunt, în mod curent, practicanţi ai altor tehnici decât acelea care le-au cantonat atenţia pentru acest eveniment expoziţional. Aşa că s-au întâlnit opere realizate de pictori, sculptori, artişti decoratori etc., la fel de abili în a se exprima prin acromatisme, în linie şi pată, ca şi atunci când folosesc uleiurile, lutul, fibrele textile sau alte materiale.
Prea puţini artişti mai sunt atraşi de peisajul tradiţional, dar aceia care îl slujesc o fac cu întreaga convingere şi dăruire pentru a reprezenta frumosul natural în întreaga sa splendoare, precum Marieta Rodica Beşu (Plopi la Ostrov), Camelia Profirescu (Peisaj la Sălciile) şi Alina Gherasim (ConacTescani) – cea din urmă într-o tehnică mixtă ce aminteşte serigrafiile lui Rauschenberg.

 

 

“Zăpezi de imagini”
Marin Gherasim, Alina Gherasim
Autor:Gheorghe Pogan
 

La vernisaj, căutând o cale simplă și folositoare pătrunderii în universul celor doi pictori, am rugat numerosul public prezent să-și imagineze că ne aflăm înlăuntrul tablourilor și peste noi ninge cu imagini. Strat după strat, noile imagini acopără imaginea inițială, dar nicipodată în întregime. Ea va răzbate la suprafață și va fi mereu parte a întregului zăpezii de imagini. Acoperind realul, straturile îi vor da o nouă formă și o nouă aparență. Într-un fel, această cale era sugerată chiar de pictura celor doi, mai direct și mai vizibil la Alina Gherasim, mai sofisticat la Marin Gherasim.
Presa
Este oarecum neobișnuit ca în creația pictorilor din aceeași familie, tată și fiică în cazul nostru, înrudiți și prin fondul comun de cultură, educație artistică și respect față de valoare, să existe o mai vizibilă distanțare stilistică, dar și o complementaritate surprinzătoare, dată de reliefarea altor trăsături stilistice prin care se afirmă originalitatea școlii românești de pictură și deplina ei maturitate.
Dacă la Marin Gherasim putem vorbi de un sistem de semne, de o combinare expresivă a suprafețelor de culoare abstractă cu simboluri evocând fondul iconografic autohton, paleocreștin, sau a ortodoxiei deja afirmate, și sintezele geometrice ale anluminurilor și arhitecturii medievale românești, la Alina Gherasim este evidentă constituirea unui sistem de imagini. Este o mutație de ordin intelectual, dar și una de ordin tehnic.
Presa
Pictura lui Marin Gherasim evocă o operațiune de restaurare, de regăsire a reflexiei primordiale, moștenită cultural, cea prin care, câștigând rigorile geometriei, imaginea s-a desprins de realitatea evocată, dar i-a și încorporat conținutul și semnificațiile. Marin Gherasim a ales și dezvoltă exemplar o pictură a dezvăluirii credinței prin "matematicile" simetriilor, culorilor abstracte, acorporale, și formelor simbolice.
Pictura Alinei Gherasim este un montaj de forme și de timp. Imagini din timpuri și culturi diferite se aștern în straturi. Pe măsură ce se apropie de prim-plan și de îndepărtează de imaginea inițială, deja conceptualizată, se produce o dizolvare a figurativului în întinderile cromatice vibrate evocând întinderi cosmice ori structura atomică a materiei și, în cele din urmă, prin albul acaparator, lumina primordială. Prin firesc și forță a expresiei, Alina Gherasim are corespondent în ceea ce inseamnă creația Magdalenei Rădulescu pentru pictura românească.

Presa
Expoziția comună a celor doi de la galeria Forma din Deva, parte dintr-o suită a expozițiilor de calitate, este un argument potrivit pentru a demonstra că există o școală românească de pictură. Ea are propria-i identitate europeană, originalitate și valoare, conjunctural, sper, împiedicate să se arate pe deplin lumii. Poți înlănțui un munte, pentru o vreme, dar nu-i vei putea înlănțui mereu măreția.

 

“Arhitectura grădinii”
De la Tescani în Toscana, grădinile de vis al Alinei Gherasim
Autor: Victoria Anghelescu
Sursa: cotidianul.ro
 

Alina Gherasim expune la Căminul Artei - etaj - o selecţie de lucrări sub titlul “Arhitectura Grădinii”. Titlu exact şi înşelător în acelaşi timp. Exact pentru că, aşa cum scriam cu aproximativ un an în urmă, pentru artistă, peisajul se supune în primul rând conceptului. Înşelător, pentru că şi atunci când porneşte de la un loc concret, identificat, cum este cazul lucrării intitulate “Tescani”, de exemplu, Alina Gherasim creează o grădină personală, pusă sub semnul metaforei sau al visării nutrite de universuri culturale, de călătorii intelectuale şi afective ce transformă spaţiul în “joc secund”.
Sensibilitatea autoarei învăluie lumea vegetală, rarele clădiri, insectele, construind peisaje pe care le-am putea numi interioare, în care include, prin colaj, fragmente de umanitate aflate la graniţa citatului cultural cu introducerea în poveste. Formele geometrice consituie armătura unora dintre lucrări, ca un spaţiu ideal, generic, în care insecte, ca în “Arhitectura grădinii II”, construcţii cum ar fi “Conacul” sau animale-emblemă, precum căprioara din “Arhitectura grădinii IV”, devin semne ale misterului, puncte de plecare în construcţia unor lumi speciale.
Precizia desenului, organizarea riguroasă a planurilor din unele opere sunt dublate de “invazia” culorii, când surdinizată, când izbucnind în pete de roşu sugestive, ca în “Amor fluture” sau “Rodia”, când în contrapuneri sesizante, de roşu şi negru sau în rafinat valorate tonuri de verde, de griuri, de ocruri conferind imaginii o universalitate şi o particulară ţesătură de visare.
Dualitatea mijloacelor de expresie, racordul intim al liniei şi al culorii permit alunecarea continuă între concret şi ireal, călătoria între aici şi acum şi un altundeva şi un altă dată. O suprapunere subliniată de Alina Gherasim prin suprafeţe semitransparente amintind de foiţa japoneză folosită de restauratori în demersul lor de a împrospăta pentru ochiul contemporanilor capodopere depozitate în memoria privitorului sau, uneori, uitate.
Câteodată, titlul este el însuşi sugesiv, deschizând porţi memoriei culturale sau oniricului, ca în “Grădină toscană”, invitaţie la reiterarea Renaşterii, a poeziei parcurilor Familiei Medici sau a unor opere literare mai vechi sau mai noi. Un fel de palimpsest, de sondări ale trăirilor succesive care au modelat propriul mod de a comunica cu natura, cu peisajul virgin sau modelat de mâna omului.
Alteori, secvenţe din realitate, minuţios construite, se transformă într-un univers de sine stătător, ca în “Măslin II” sau “Măslin III”, trunchiuri contorsionate, scoarţe de copac cu ridurile fin trasate, suspendate înr-un loc fără de loc.
Parte, desigur, deşi invizibilă pentru privitor, a unui concept când aspirând în marea lui de verde şi ocru, când explodând în roşu vibrat de negru şi verde al compoziţiilor abstracte intitulate “Grădina mea I” sau “Grădina mea II”. Apropriere prin culoare a unui întreg univers.
Şi tot această dualitate a meşteşugului dă coerenţă, în interiorul fiecărei opere, coexistenţei a două demersuri aparent contradictorii, rigoarea intelectuală şi senzualitatea, indusă în primul rând cromatic, dar şi prin detalii colate, cum ar fi portretul de femeie şi micul pat plutind insolit în “Geometria grădinii III” sau capul de cal trimiţând în plan secund femeia în roşu văzută din spate, incluse şi ele, nu mai puţin “suprarealist”, în “Geometria grădinii IV”.

 

 

Priveşte şi vei vedea!
Autor: Pavel Şuşară
 

Intr-un climat artistic total dezorientat, oscilînd hilar, deşi înceracă să joace cartea dramatismului, între o epică grosieră, din recuzita previzibilă a artei de propagandă, şi diverse forme de insurecţie amnezică, încercarea de a păstra expresia în limitele umanului şi încrederea în dimensiunea estetică a artei, deşi atît de fireşti în sine, par un act de-a dreptul temerar, o adevărată aventură a comunicării şi a cunoaşterii. Asemenea unui moment de tandreţe pe cîmpul de luptă, printre cadavre şi maşinării spulberate, adică în total dezacord cu ambianţa, pictura Alinei Gherasim, pentru cei cu o memorie exactă, Alina Gherasim, are întreaga încărcătură a unui gest de avangardă  prin faptul, paradoxal, de a fi normală. In faţa suprafeţei albe, a marelui gol întemeietor, dacă îi putem spune, puţin emfatic, astfel, pictoriţa este perfect coerentă cu sine, cu propria sa natură, negociindu-şi întreaga realitate, pe cale de a fi instituită, strict  cu virtualitatea pînzei sau a hîrtiei şi cu enorma forţă a limbajului, fără niciun pic de ipocrizie şi, mai ales, fără acea ocheadă narcisiacă aruncată peste umăr spre a urmări şi, eventual, spre a flata aşteptările privitorilor din afară. Din acestă pricină, pictura Alinei Gherasim  nu are nimic din frigiditatea obiectului premeditat, căruia i s-a fixat mai întîi scopul şi abia după aceea a fost realizat, conform unei reţete ale cărei ingrediente nu reuşesc, finalmente, să se combine şi să fuzioneze într-un tot organic. Negăsindu-se în situaţia, atît de frecventă în aceste momente, de a livra artă, de a vîna subvenţii şi de a fugi de stocuri, adică de a-şi supune creaţia unui flux mai mult sau mai puţin stereotip, artista a optat pentru cealaltă formulă, din ce în ce mai rară, şi anume a confesiunii implicite, a sondării sinelui prin cercetarea formei şi prin aprofundarea limbajului.

     Disponibilă în egală măsură pentru exprimarea exactă, la rigoare, chiar austeră, prin desen, şi pentru cercetarea luminii, a mediilor transparente şi opace sugerate prin ton, pictoriţa îşi mărturiseşte, implicit, propria-i natură duală, aşezarea, într-un echilibru dinamic, între spiritul geometric şi voluptăţile materiei concrete, ale substanţei cromatice care se caută şi se construieşte pe sine însăşi. Sintetizată în obiecte complexe şi unitare, în imagini suficiente sieşi, această structură duală, oximoronică, nu exprimă doar o situaţie particulară, o natură artistică cu o anume identitate, ci, prin extrapolare, ea sugerează alcătuirea lumii înseşi, complementaritatea fundamentală a realităţii, în ansamblul ei. Prin jocurile combinatorii, prin alchimia subtilă a unor forme de limbaj, dar şi a unor energii, din registre diferite, creaţia obiectului artistic iese atît din reflexul mimetic faţă de formele preexistente cît şi din improvizaţia autistă, din haosul încorporat, dacă îi putem spune astfel, pe care derapajul faţă de modelele realului poate să le genereze.

    Faţă de incoerenţa inevitabilă a extremelor, aşezarea firească a picturii Alinei Gherasim în procesualitatea, în dinamica realului, şi nu în vecinătatea unor forme concrete, a unor morfologii deja constituite,  pe care acesta le oferă cu generozitate, conferă imaginarului său artistic, dar şi lucrărilor propriu-zise, o coeziune interioară şi o logică intrinsecă de microcosm, de lume  care funcţioneză după legităţi proprii. Există în această lume, construită după principii ireductibile, întregul scenariu al devenirii, al edificarii, pe care propria noastră realitate nemijlocită îl identifică şi îl recunoaşte: ordinea geometrică iniţială, materia fluidă şi energiile combustive, explozia expresionistă de culoare, substanţele diverse, cu densităţi şi texturi diferiate, distribuite în colaje care traduc startificarea realului şi a fiinţei, izbucnirea cîte unui element figurativ, aluzii transparente la creaţia efectivă şi la sensul ei spiritual, toate, într-o sinteză care visează armonia şi frumusetea de dincolo de perisabil, se regasesc într-o creaţie artistică discretă, cu subtile nuanţe extrem-orientale, care este în masură să reabiliteze, fie şi pe un spaţiu mic, ideea că arta este mai mult decît suma unor elemente expresive, oricît ar fi ele de spectaculoase, aspiraţia ei ultimă fiind recuperarea transcendenţei şi, implicit, a propriei noastre raţiuni de a fi. Alina Gherasim, în pofida tendinţei generale, ridică puţin vălul. Privitorului îi rămâne sarcina fundamentală de a vedea!   

 
 
Arhitectura Gradinii
Autor: Mihai Plamadeala
Sursa: observatorcultural.ro
 

Între 21 februarie şi 6 martie 2013, Galeria Căminul Artei găzduieşte (la etaj) expoziţia Arhitectura grădinii, semnată de Alina Gherasim. Tema aleasă de artistă, titlul şi morfologia se află deopotrivă în conjuncţie şi într-o relaţie coordonatoare, în contextul complementarităţii. Dacă grădina este laitmotivul, arhitectura reprezintă cu siguranţă calea. Corpusul de lucrări, gîndite şi realizate pe parcursul a aproape un deceniu, are la bază colajul, pictura, desenul şi intervenţia, toate acestea încadrabile în ceea ce s-ar putea numi generic tehnică mixtă. Povestea începe însă exact de aici.

Grădina presupune artificialul, în sensul că ordinea naturală este trecută prin filtrul unor idei şi alegeri ale celui care o concepe, Pater Creator, (mare) arhitect, grădinar sau, de ce nu, artist. Grădinile Alinei Gherasim pornesc de la modele reale pentru a-şi găsi rezolvările plastice într-o lume ce aparţine exclusiv ideilor şi în nici un caz naturii. Structura grădinilor englezești, franceze, orientale, renascentiste, rococo sau neoclasice este împrumutată de artistă pentru a fi supusă unor duble geometrizări: cea obiectivă, determinată de planurile în sine, şi cea subiectivă, a tăieturilor fizice şi colajului propus.  
Una dintre întrebările pe care şi le-ar putea pune o persoană ancorată exclusiv în concret ar fi legată de relaţia dintre titlul expoziţiei şi imaginile surprinse în lucrări. Aşadar, în ce măsură grădinile propuse nu pot fi interpretate, bunăoară, şi drept grafice ale taxei pe valoarea adăugată? Dacă nu este suficientă motivaţia voinţei artistice, putem invoca, în acest caz, interferenţa dintre figurativ şi abstract. Figurativul este inspirat în mod direct din „realităţile“ grădinii, în timp ce abstractul operează cu valori cromatice care trimit spre regnul vegetal. Geometria euclidiană, privită ca posibil plan arhitectural, se constituie în termenul mediu dintre cele două laturi.

Stăm în continuare de vorbă cu Alina Gherasim, care ne spune următoarele: „Nu am încercat să descriu, în imaginile pe care le fac, o poveste, nu sînt o ilustrare a unei grădini reale, ci, mai mult, o explorare în zona grădinilor semnificative ale istoriei, inclusiv o interogaţie privind Edenul. Prin titlurile alese, am evitat să ajung în zona unor metafore complicate, care ar fi fost mult prea îndepărtate de ceea ce încercam să realizez.
Realitatea înseamnă pentru mine un loc din care îţi iei forţa, precum miticul Anteu, care, pentru a putea învinge într-o luptă, trebuia să menţină contactul cu pămîntul. Rea­litatea, respectiv imaginea ei, constituie un punct de pornire, de aceea insertul de realitate, chiar dacă mic din punct de vedere cantitativ şi aparent nesemnificativ, are o forţă aparte, constituindu-se în cheie de lectură pentru întreaga lucrare căreia îi aparţine. Zonele aparent libere au semnificaţia unui cosmos în devenire, a unui spaţiu care se construieşte permanent pe sine.

Încerc să ordonez nonfigurativul într-un mod geometric, deoarece geometria oferă posibilitatea de a exprima, de a sugera lucruri pentru care nu există lexic, o modalitate de a te apropia de divinitate, deşi nu fac o pictură cu caracter religios. Aş spune că geometria ţine în ultimă instanţă de limbaj şi în acelaşi timp de concret“.
Avem de-a face cu o operaţiune clasică de deconstrucţie şi de recontextualizare. Cu alte cuvinte, grădinile propuse ca imagini de către Alina Gherasim nu sînt rezultatul extinderii pe orizontală, alte grădini ale unor aceloraşi tipuri şi tipologii, ci reprezintă reinventarea grădinii prin exerciţiu de privire, eventual de admiraţie. Acestea aparţin mai degrabă imaginaţiei decît memoriei.  

Elemente vizuale reale şi realist reprezentate sînt piese ale unor lucrări deloc caleidoscopice, care ţin fără nici un echivoc de morfologia grădinii. Integrarea lor în ansamblu conduce la rezolvări ritmice şi cromatice independente de limitele fizice ale fragmentelor portante ale imaginii. Cu alte cuvinte, nu avem de-a face cu un puzzle, ci cu un sistem organic compozit. Dincolo de rafinamentul cu care este tratată tema, privim o serie de lucrări iconice construite în relaţie cu principiile secţiunii de aur, care seduc independent de posibilele naraţiuni ataşate lor.

Cei care doresc să intre în contact vizual cu Arhitectura grădinii nu trebuie decît să urce treptele Căminului Artei, păşind astfel într-o posibilă grădină suspendată.

 

Data: Observator cultural februarie 2013

 

 
Pentru un copil cu multa imaginatie: CURSURI DE PICTURA
Autor: Gabriela Paladi
Sursa: http://www.qbebe.ro/

Pentru copii, pictura este un mod placut de a-si petrece timpul liber si de a se exprima. Este o activitate ce dezvolta in timp gandirea creativa si consolideaza atentia. Sedintele sunt practice, copiii realizeaza cate o lucrare la fiecare sedinta imbinand partea practica cu cea teoretica, discutam despre notiuni legate de amestecuri cromatice, desen si compozitie, curente artistice si experimentam tehnici diferite: colaj, acrilice, acuarela, pastel, pictura pe obiect.

Lucram teme diverse: peisaj, portret (constructia chipului uman), natura statica (reprezentarea obiectelor pe suport, masuratori, repere si redarea volumelor), compozitie cu personaje (constructia corpului uman), pictura decorativa, etc. Fiecare sedinta este insotita de explicatii consolidate cu imagini din albume de arta pentru a se intelege mai usor tema discutata. Lucram individual cu copiii si le acordam toata atentia pentru ca cei mici sa inteleaga si sa puna in aplicare notiunile dobandite. Varsta copiilor este cuprinsa intre 5 si 10 ani.

Rezultatul modulului de pictura consta in mapa cu lucrari si notiunile invatate ce presupun: recunoasterea celor mai importante opere de arta, diferenta dintre curentele artistice, notiuni despre viata pictorilor, etc. Indrumam inclinatiile artistice ale copiiilor catre o tehnica anume sau un stil personal, incurajand dezvoltarea simtului estetic bazat pe principiile picturii clasice universale.

Modulul de pictura pentru copii din perioada urmatoare incepe din 24 ianuarie 2012.
Perioada: 24 ianuarie - 10 aprilie 2012, o data/ saptamana marti, 12 sedinte, 17:00 - 18:15.
Taxa este comunicata la cererea viitorilor participanti, in momentul in care le prezentam si avantajele sedintelor noastre de creatie.

 
 
Afaceri pentru relaxare
Data: 31.03.2011
Autor: Roxana Achim
Sursa: www.cariereonline.ro

Exista o mare legatura intre un job cu raspundere mare si nevoia de relaxare. Cei care ocupa un post-cheie intr-o companie importanta nu au parte doar de beneficii, cum s-ar putea crede, au si o mare raspundere fata de oamenii pe care ii conduc. Asa se naste implicit si nevoia de „evadare“ intr-o alta lume. 

Relaxare inteligenta. Alina s-a nascut intr-o familie de pictori si si-a cultivat gustul pentru arta de-a lungul timpului. A copilarit in preajma atelierelor de artisti, s-a bucurat de atmosfera vernisajelor cu forfota lor colorata, cu lumea buna a artei ce are acces la alte porti si drumuri, cu lumea sonora a orgoliilor din breasla. „A fost pentru mine ca o calatorie in stilul filmelor lui Fellini, pe o nava pe care s-au imbarcat teribilii superbi ai lumii. Au fost si numerosi ani de studiu in domeniul artei, la liceul si la Academia de Arte din Bucuresti plus alte specializari“ povesteste ea.


Pictura este un univers care ofera un tip de relaxare inteligenta si permite descoperirea unei pasiuni care se poate dezvolta la orice varsta. In acest fel isi motiveaza Alina Gherasim, directorul Agora Art Studio, lansarea in 2006 pe piata romaneasca a unui business care ofera cursuri de pictura, inclusiv managerilor. Conditia esentiala pentru ca managerii sa urmeze acest tip de cursuri este pasiunea pentru pictura. Talentul, daca exista, este si el binevenit, mai ales ca cei talentati invata mai repede. „E o zona a cautarilor si a experimentului. Pot veni si persoane mai putin talentate, pentru fiecare exista un program special de dezvoltare“ spune proprietara studioului.


In sedintele de pictura sunt imbinate elementele de tehnica si notiuni de istoria artei. Aprecierea unei opere de arta e o chestiune de cultura si nu de gust, asa cum s-ar crede la prima vedere.


Alina Gherasim ne sfatuieste ca atunci cand pasim in lumea artei « sa lasam grijile la intrare si sa ne pregatim mintea si simturile pentru o descindere in zona frumoasa a culturii. ». Toate acestea au un rol terapeutic pentru omul modern, pentru cei care sunt absorbiti de ritmul zilnic, uneori imposibil de suportat.

„Sunt persoane care in urma experientei de la sedintele de creatie au observat ca sunt mai creative in exprimare, in modul in care se raporteaza la anumite situatii in domeniul in care lucreaza. Arta te poate scoate dintr-un anumit «fixism».“

 
 
Mai avem nevoie si de arta!
Autor: Daniela Ganciu
Sursa: www.feminis.ro
 

Tu mai citesti? Mai mergi la teatru? Mai stii ce "gust" are arta astazi? Lupta pentru supravieturie, depresia acuta si stresul incertitudinii viitorului nostru ne golesc sufletul si mintea de placerile spirituale cu care ne hraneam odinioara si in care ne refugiam impacate si linistite uneori: intr-o carte buna, o piesa de teatru ca o pereche de ochelari ce capteaza imagini ale sufletului, un curs de pictura in care sa te exprimi cu adevarat sau pur si simplu sa te de-stresezi, etc. Cum luptam impotriva indobitocirii in masa "impuse" de recesiune? Tu mai reusesti sa evadezi din trista lume in care traim?

Am stat si am analizat atent faptul ca incepem sa ne indobitocim complet odata cu recesiunea aceasta! Pana si eu am simtit o perioada aceasta senzatie, pana sa redescopar incet - incet placerea artelor in "porii" psihicului meu, caci numai acolo am mai regasit ceva resurse de delectare! Si cand zic "indobitocire" ma refer stricto-senso la regresia umana la stadiul de instinct animalic! Da, si toate acestea in vremurile noastre! Ca si animalele, luptam pentru auto-conservare, incercand sa ne emancipam acest instinct cat de cat, ne furam uneori unii pe altii, suntem intr-o competitie continua, muncim pentru a manca si mancam pentru a trece comod prin existenta aceasta! Totul mecanic, cu un scop binedefinit si fizic, pur corporal si uneori egoist!

Anyway, ar fi multe de spus despre vremurile in care traim, insa m-am hotarat sa inving analfabetizarea pe care ne-o impune vrand-nevrand  recesiunea si sa mai descopar si alte activitati care sa ma introduca intr-o stare nu numai "zen", dar si de redescoperire a naturii umane in esenta ei. Am vorbit cu cateva femei care practica arte si am aflat de la ele de ce trebuie sa acordam timp acestor activitati si mai mult decat atat, lucuri noi, cool, de ultima ora legate de activitatile respective!

Alina Gherasim - "Din ce in ce mai multi cai putere sau criza omului actual. O invitatie la intoarcerea catre sine, prilejuita de intalnirea cu arta ".

Pe Alina ati cunoscut-o in articolul despre Hobby-uri pe care l-am facut acum ceva timp, ea fiind cea care ne impartasea si ne introducea in lumea artei prin intermediul picturii, caracterizand aceasta pasiune si job in acelasi timp astfel: "pictura pentru mine este un stil de viata, unul rafinat, un mod de a vietui frumos, de a te redescoperi, reinventa, de a nu te plictisi niciodata." Ea este director la Agora Art Studio Grup si Agora Art Gallery, deci stie foarte bine cu ce se "mananca" arta si pentru ce motive ar trebui sa o implementam in viata noastra si ni le-a dezvaluit si noua, plus 3 recomandari senzationale:

Criza ne ajunge pe toti daca nu ii opunem un model de viata bazat pe valori profunde.

In ceea ce priveste prea mult invocata criza, eu sustin idea ca investitia in educatia copiilor si in educatia personala a adultilor, investitia intr-un timp de calitate si mai ales in lucruri cu caracter spiritual este un lucru pe termen lung si o abordare rafinata a vietii. Ca mica paranteza in perioadele anterioare de recesiune in America in special, vanzarea de obiecte de arta crestea, tocmai din motivul ca adevaratii si rafinatii cunoscatori de arta au stiu sa investeasca in ceva durabil si care avea sa le ofere notorietate in societatea vremii.

De ce sa mergem la o expozitie? De ce sa mergem la un concert simfonic?  De ce sa citim o carte a unui autor consacrat?

Pentru ca putem cultiva valori ce nu sunt puse sub semnul timpului, ele oferindu-ne bucurii spirituale nebanuite. V-ati gandit vreodata ca poti fi fericit vazand un tablou de Rembrandt? Intreaga vibratie nascuta in jurul unei capodopere ne poate oferi un tip de bucurie simpla, intensa, reala.
 
Orice mica oprire pe care o facem sfidand tumultul cotidian ne poate rasplati insutit. Iesim din mecanismele propuse de societate si cu simplitate prounem modelul nostru de viata. Iar acest model, cu cat este mai incarcat de informatii valabile, lecturi importante, bagaj vizual, cu atat mai multe motive de bucurie ne ofera.

Pictand comunici mai intai cu tine. Apoi cu ceilalti.

Cand pictezi, te extragi cumva din lumea aceasta, intri intr-o lume cvasi autonoma cu legi proprii si limbaj propriu. Reverie si tensiune, relaxare si incordare, pana la urma marile actiuni ale omului nu au fost precedate de un drum drept si egal. Dar aici sta toata frumusetea si un adevarat creator are parte de toata gama de senzatii.

Pictura nu ofera numai motive de relaxare pasiva, ea poate pune probleme legate de concept, de limbaj dar toate aceste tensiuni ce tin de zona cautarilor sunt benefice pentru creatorul profesionist. Pana intr-un final toate acestea sunt o serie de stari grozave si ofera un soi de extindere a gamei de trairi pe care o poti avea.

A trecut atata timp si pot pe deplin sa ma consider un om fericit. La Agora Art Studio vin oameni in toata firea si care fac din pictura o evadare si o regasire in acelasi timp. Pictura este o lectie de dragoste, un dar de nepretuit pe care dragii mei studenti si-l fac lor si celor din jur. Am convingerea ca acest mic Club cu reguli colorate si mistere fascinante, aduna oameni cu totul speciali, oameni care avand alte meserii, au marea disponibilitate de a porni in aventura creatiei artistice si de a se descoperi prin arta. Comunicarea devine inefabila, fluida, continua, aflam mai usor sine suntem si ce vrem sa facem pentru sufletul nostru.

Cateva vizite fascinante. Pledoarie pentru calatorii culturale.

1. Va propun sa mergeti, daca aveti drum la Amsterdam, sa vedeti expozitia Odilon Redon and Emile Bernard, Masterpieces from the Andries Bonger collection, pana pe 20 Septembrie 2009, in cadrul muzeului Van Gogh din Amsterdam. Veti admira minunatul dialog intre doi artisti si un bancher, artisti si colectionar. Sublim!

2. Cu mare drag va mai propun sa mergeti sa vizitati Muzeul Aman din Bucuresti din C.A. Rosetti 8, s-a redeschis o parte din el si puteti admira opera unui mare om de cultura roman, pictorul Theodor Aman, cel care a pus bazele Academiei Romane de Arte Frumoase. Cladirea este construita dupa planurile sale si odinioara gazduia rafinatele serate bucurestene in care muzica clasica, pictura si conversatia se imbinau excelent. In Bucurestiul de altadata puteai intalni o societate cu preocupari rafinate si cercuri de oameni cu abilitati si influenta destul de inalte si sofisticate.

3. Fin de Siecle si Secession la Viena. La Belvedere. Vezi ”Sarutul” lui Gustav Klimt, opera lui Egon Schiele strabatuta de un erotism sfasietor si maladiv, asculta muzica lui Mahler, rasfata-te cu o felie de tort Sacher la Demel (in istorie furnizor al Casei Imperiale, K.U.K Hofzuckerbacker Wien) si gandeste-te ca si Imparateasa Sissi se bucura de savoarea excelenta a dulciurilor de acolo. Nu vei uita aceasta calatorie!

 
 
Hobby-uri de ultima ora ale femeilor business
Autor: Daniela Ganciu
Sursa: www.feminis.ro
 

Ocupa afacerile 90% din timpul unei femei? Sunt femeile in ziua de azi implicate trup si suflet in ceea ce inseamna cariera? Lasam workholismul caracteristic zilelor noastre deoparte si incercam sa aducem femeile business intr-un cadru total separat de cifre, statistici si rapoarte, adica intr-o atmosfera light, de relaxare si recreere intr-un univers al pasiunilor izvorate din deprinderi sau de ce nu, din talent innascut.

Pictura, teatru, yoga, tir sau pur si simplu catelusii se numara printre pasiunile care au pus stapanire pe viata a 4 femei de succes si care pare sa actioneze ca un „remediu” impotriva indiferentei, duritatii, insensibilitatii si lipsei de umanitate si spiritualitate care daiunuie pe strazile oraselor „omorate” de dorinta de putere si bani a unor oameni. Nu se mai poate „respira” prin ceata inecacioasa care ne loveste din plin in fiecare zlipa, decat descoperindu-ti o activitate care sa te faca cu adevarat sa traiesti "aerisit", libera si fara frane impuse de eticheta sau societate.

Alina Gherasim – o viata descrisa prin culori

Alina Gherasim este in prezent director general al Agora Art Studio Grup si Agora Art Gallery si este nu numai o pasionata de arta, ci o persoana care s-a nascut pentru asta, fiind “rezultatul” a doi pictori, mostenind se pare nu numai placerea, ci si talentul de a se juca cu nuantele si imaginile.

Talent innascut sau descoperire?

M-am nascut intr-o familie de pictori, Marin Gherasim si Amelia Gherasim, lucru minunat ce mi-a marcat viata. Am copilarit in preajma atelierelor de artisti, m-am bucurat de atmosfera grozava a vernisajelor, cu forfota lor colorata, cu lumea buna si „nebuna” a artei, cu lumea sensibila a artistilor ce au acces la alte porti si drumuri, cu lumea sonora a orgoliilor din breasla. A fost pentru mine ca o calatorie in stilul filmelor lui Fellini, pe o nava pe care s-au imbarcat teribilii superbi ai acestei lumi. Si pentru ca eu cred ca lucrurile care au traditie au sansa de a avea o semnificatie importanta, am pornit pe acelasi drum si asa s-a nascut si Studioul meu de Arta, Agora Art Studio ce reuneste oameni foarte speciali pe care ii leaga pasiunea pentru pictura.

„Meserie si pasiune si job in acelasi timp”

Meserie si pasiune si job in acelasi timp. Pictura pentru mine este, in afara unei pasiuni mostenite din familie, un mod de viata. Nu numai actul de a picta ci si tot ce se tese in jurul acestei sublime arte. Pentru a transmite mai departe dragostea pentru pictura, partile legate de tehnicile de reprezentare, notiunile de istoria artei, lucruri ce fac parte din cultura domeniului, eu simt nevoia acuta de acumula mereu lucruri noi, de a lucra, de a avea lecturi semnificative. Cand am realizat ca acesta este un drum si nu un scop in sine, atunci am gasit un mic filon al fericirii.

Viata  „atinsa” de pictura

Pictura pentru mine este un stil de viata, unul rafinat, un mod de a vietui frumos, de a te redescoperi, reinventa, de a nu te plictisi niciodata. Un mod de a darui si celorlalti din bucuria ta, de a comunica relaxat si fara masca. Legata de aceste lucruri este si dragostea pentru muzica simfonica, pasiunea pentru echitatie si bucuria de a descoperi in oameni partile bune.

Sunt convinsa ca exista in fiecare om o necesitate ascunsa sau doar invaluita de a depasi granitele realului, de a folosi timpul si in alt mod decat acela eficient al tumultului cotidian. Cand ne apropiem de lumea artei, lasam instrumentele imediatului la poarta, lasam aerul eficace deoparte, ne pregatim mintea si simturile pentru o descindere in zona intrupata si frumos aratata a culturii.

Cred ca este foarte important sa se puna accent pe educatia artistica, iar initiativele pot veni dinspre familii, scoli, muzee sau institutii private. Gradul de civilizatie al societatii noastre se masoara si in puterea membrilor ei de a distinge valorile culturii universale. Acest lucru, mie cel putin, imi ofera un sentiment de siguranta, mandrie. Am acces spre porti nebanuite spre lucruri ce depasesc necazurile si rutina, sunt lucruri ce ofera individului o alta pozitie si o alta valoare. Un om ce se poate relaxa ascultand muzica de Handel, un om ce poate visa in fata unei picturi de Vermeer, cineva ce lasa loc si pentru bucuriile spiritului, acel om are in el sadita samanta fericirii. Acestea sunt lucruri pe care, prin intermediul artei, incerc sa le transmit si eu mai departe celor ce vin la noi la Agora Art Studio.

Imbogatindu-ne cultura vizuala - chiar daca nu suntem specialisti ai artelor - ne imbogatim raspunsul pe care il dam zi de zi societatii civilizate. Vom stii cum sa ne imbracam, cum sa ne miscam, cum sa decoram interioarele in care locuim, cum sa ne facem un traseu personal printre jaloanele vietii moderne. Acest proces de imbogatire vizuala influenteaza, chiar daca nu ne dam seama chiar de la bun inceput, stilul nostru de viata.

Rezultatele talentului ei sau "directia" pe care pensula a luat-o pe panza

Lucrarile mele de pana acum tin de zona experimentului, a imaginii abstracte ce isi propune sa aiba un impact puternic, sa aiba o existenta proprie dincolo de asemanarea cu realitatea. Colaje in care am initiat un „dialog” intre materiale diferite, contopite in texturi de ceara colorata, interventii pe fotografii. Totul este un JOC creativ.

E un lucru foarte frumos, cred eu, sa nu uiti si sa iti amintesti de cate ori ai ocazia despre persoanele care ti-au marcat viata. In cazul meu as dori foarte mult sa spun cateva cuvinte despre pictorul Henry Mavrodin (elev preferat al pictorului Corneliu Baba). Eram studenta in anul I la Academia de Arte Bucuresti, abia intrasem in facultate si ardeam de nerabdare sa imi cunosc profesorii. Pot spune ca am avut o sansa imensa de a avea ca profesor in acel an pe maestrul Henry Mavrodin, un om extraordinar ce a stiut sa insufle studentilor dragostea de pictura, dragostea pentru tot ceea ce inseamna cultura domeniului, dorinta de a realiza lucruri semnificative, de a lucra fara incetare pentru a ne desavarsi fiinta noastra ca artisti. Ii multumesc si acum, pentru mine a fost si este un mentor, un model si ma bucur ca am avut parte de o astfel de intalnire semnificativa.

 

Hobby si stil de viata
      Mersul la muzeu

      Muzele mi-au aratat  candva un loc minunat - Muzeul de Arta.  I-am batut salile, i-am inventariat operele de arta, i-am descoperit intrarile secrete. La Marele Muzeu de Arta al lumii ai acces prin Paris, Londra, New York, Roma, Florenta, Koln, Barcelona, Bucuresti si asa mai departe. Asa cum i-am intalnit, privitorii si devoratorii operelor de arta, sunt cam peste tot la fel de pasionati de ceea ce descopera. Am observat in Occident o adevarata cultura a mersului la muzeu, un fapt firesc la granita intre educatie si life-style, un mod de a trai frumos indiferent de varsta, o poarta deschisa catre ALTCEVA. Sunt convinsa ca exista in fiecare om o necesitate ascunsa sau doar invaluita de a depasi granitele realului, de a folosi timpul si in alt mod decat acela eficient al tumultului cotidian. La Muzeu, lasam instrumentele imediatului la poarta, lasam aerul eficace deoparte, ne pregatim mintea si simturile pentru o descindere in zona intrupata si frumos aratata a culturii.

        Imbogatindu-ne cultura vizuala - chiar daca nu sutem specialisti ai artelor - ne imbogatim raspunsul pe care il dam zi de zi societatii civilizate. Vom stii cum sa ne imbracam, cum sa ne miscam, cum sa decoram interioarele in care locuim, cum sa ne facem un traseu personal printre jaloanele vietii moderne. Acest proces de imbogatire vizuala influenteaza, chiar daca nu ne dam seama chiar de la bun inceput, stilul nostru de viata.

        Acest drum este unul cu doua sensuri. Unul vine dinspre iubitorul de arta ce doreste sa vada si sa inteleaga cat mai mult din acest fenomen, alt drum vine dinspre zona celor ce “fabrica” muzeele. Trebuie inteles faptul ca un muzeu de arta in acceptia contemporana este o zona deschisa, un proces de creatie in sine, un dialog cu privitorul, o entitate vie si flexibila, un girant al calitatii si valabilitatii discursului propus.
Intr-o plimbare la Paris, m-am oprit pentru cateva ore bune la Centre Pompidou, centrul extravagant al artelor vizuale moderne si contemporane. Pana si o cladire ca aceasta, ce la data aparitiei starnea critici vehemente la adresa inadecvarii ei in peisajul parizian, e un Muzeu acceptat si integrat, explicat si explicabil. Unde vreau sa ajung. Mai multe grupuri de tineri, de la cei de 5-7 ani, pana la adolescenti si studenti migrau plini de inteses dintr-o sala in alta, ghidati de cate un specialist ce le vorbea intr-un fel elevat, fara sa faca vreo concesie de exprimare, explicandu-le fenomenele artei moderne si contemporane prin prisma unor concepte bine definite. In acest mod era impartit la acea ora muzeul, nu in mod cronologic, ci structurat pe concepte ilustrate prin opere reprezentative din diverse perioade.

        Cred ca este foarte important si aici sa se puna accent si pe acest tip de educatie, iar initiativele pot veni dinspre familii, scoli, muzee sau institutii private. Gradul de civilizatie al societatii noastre se masoara si in puterea membrilor ei de a distinge valorile culturii universale.

        Iar in final, sa nu uitam ca printre marii iubitori ai artelor s-au numarat si mari fizicieni, medici, matematicieni, bancheri si ca acest statut nu le este rezervat doar celor ce practica arta.

Alina Gherasim

 

Articol aparut in Adevarul, Sambata 8 martie 2008
Autor: Oprita Diana

 

Arta bate aerobicul

Bucureştenii care au un job solicitant au găsit o alternativă la orele de fitness: atelierele de creaţie

„Şi acum ce fac? Pun culoare? Dar nu se curbează foaia? Dacă nu-mi iese culoarea?",
nu sunt întrebările unor copii, ci ale unor manageri, specialişti în marketing, personal din Ministerul de Interne, jurişti sau medici. La fiecare început de săptămână, ei merg la „ora de pictură", unde se relaxează prin artă.

În timp ce în alte ţări hobby-ul a devenit un sport naţional, românii abia încep să se preocupe de timpul liber rămas după job. „În general, avem drept cursanţi oameni cu profesii solicitante, medici, avocaţi, bancheri, domenii care aparent nu au nicio legătură cu arta, oameni care vin aici pentru câteva ore de relaxare", a explicat directorul studioului de creaţie Agora Art, Alina Gherasim.

Hobby pentru „omul urban"

„Astăzi suntem în sudul Franţei şi vom picta în acuarelă peisajele care ne înconjoară", îşi începe lecţia Alina Gherasim, în timp ce împarte fotografii cu privelişti care te fac să uiţi de Bucureştiul aglomerat şi murdar. Elevii au uitat deja de laptop şi telefonul mobil. Cum au ajuns aici? Au căutat un hobby. „Obişnuiam să pictez şi am zis că este cazul să îmi reiau acest obicei.

Sunt însă foarte puţine oferte în Bucureşti, doar unul sau două alte cursuri am găsit pe internet, însă nu te luau de la zero sau aveau un program puţin accesibil", a spus Adina Begu, poliţist. Cursurile de la Agora Art au o vechime de un an şi se adresează celor cu o slujbă stresantă. „De la o vârstă, mai ales omul urban simte nevoia să facă şi ceva pentru sine, însă nu poţi cânta la vioară după doar câteva lecţii, de exemplu", a mai precizat Alina Gherasim.

„Chiar dacă nu am talent, rămân elev fidel"

„Pictura este acum o pasiune, chiar dacă nu are nicio legătură cu profesia mea. Este o metodă de a mă des­prinde de treburile zilnice, chiar dacă nu am cine ştie ce talent, rămân elev fidel", a spus Anda Iosif, marketing manager.

Cursul durează trei luni, două ore pe săptămână pentru fiecare modul începători/avansaţi şi costă 750 de lei. Începând din luna aprilie se deschide un al treilea modul, de perfecţionare. „În procent de 40%, elevii doresc să revină la un nou curs.

Unii îşi doresc să îşi expună lucrările în birou sau să le facă şi cadou prietenilor, cunoscuţilor. Pentru asta este nevoie de un stil propriu", a mai explicat Alina Gherasim. Cursuri asemănătoare se pot face şi la CS unde preţul unui modul de câte cinci şedinţe începe de la 200 de lei. Aici, pe lângă pictură, bucureştenii mai pot alege cursuri de dans modern sau balet, actorie sau muzică.

 

 

Articol aparut in editia de aprilie 2007 Tabu

   
Fotograf: Roald Aron


Articol aparut in editia de aprilie 2007 Beaumonde

 


Articol aparut in Jurnalul Casei Mele, Joi 16 august 2007

Autor: Otilia Vintila

 

 


 
  • Jurnal de Atelier